|
Nascuti într-o noapte de nebunie, din dragoste pentru saraci
7 martie 1997: o multime de disperati, înghesuiti pe nave de transport maritim, ambarcatii de ocazie, nave vechi militare, debarca pe coastele Apuliei, în Salento. Fug din Albania. Sunt obositi, flamânzi, disperati. Aruncati de lungul val al disperarii umane pe acea portiune de coasta în fata canalului Otranto.
În acea noapte, în vâltoarea nebuna a unei priviri pasionate spre multimea de oameni saraci, se naste Centrul de primire Regina Pacis. Nici un fel de pregatire, de studiu, foarte putine mijloace: doar o pornire de dragoste care reuseste sa primeasca doar în acea faimoasa zi de 7 martie 1997, peste o mie de imigranti albanezi – ne mai vorbind de continuul aflux din zilele urmatoare când fu necesar de a organiza alte trei centre în zonele limitrofe si înca unul în orasul Lecce.
Comunitatea crestina din Lecce se deschisese pentru primirea refugiatilor, în prevalenta albanezi, începând cu martie 1991. Dar anume în 1997 are loc marea cotitura. Din acel moment pâna în august al aceluiasi an fu o continua succesiune de veniri, desi legile italiene nu mai permiteau trecerea Canalului Otranto, astfel încât fusese chiar fixata în 30 noiembrie 1997 data limita a perioadei de primire. Dar ceva nou aparea la orizontul istoriei Apuliei: la 2 noiembrie 1997 venea spre coastele salentine o nava arhiplina cu imigranti din Irak si din Turcia. Acela era începutul unei noi istorii pentru Centrul Regina Pacis, o istorie scrisa cu primirea a numeroase familii, copii, batrâni.
Drama unei emergente continue
 The original idea to create the Welcome Center Regina Pacis that had as protagonists the than president of Republic Oscar Luigi Scalfaro, the than prefect and the archbishop of Lecce mons. Cosmo Francesco Ruppi, had to learn from things, how to be organized: first of all overcoming, progressively, the logic emergency and do the best for offering more and more adequate and qualified services. At the same time, it was necessary to understand and to mediate the motivations of the immigrants, the great part of who were arriving from countries with serious conflicts and persecutions and who were asking for political asylum.
Alegerea originara de a da viata Centrului de primire Regina Pacis, care-i vazu protagonisti pe presedintele de atunci al Republicii Oscar Luigi Scalfaro, pe prefectul de atunci al orasului Lecce si arhiepiscopul de Lecce mons. Cosmo Francesco Ruppi, trebui sa învete din fapte sa se structureze: în primul rând depasind în mod progresiv logica emergentei si straduindu-se sa ofere servicii tot mai adecvate si mai calificate. În acelasi timp era necesar de a întelege si a media cu motivarile imigrantilor, majoritatea carora proveneau din zonele marilor conflicte si persecutari si care cereau azil politic.
Dar evenimentele presau si primirea devenea din nou emergenta. La sfârsitul anului 1998 începu un nou fenomen migrator cu debarcarea fetelor provenite din Europa de Est si traficate pentru a fi exploatate în prostitutie, în timp ce primele luni ale lui 1999 cunoscura un exod de proportii din Kurdistan, atât cel din Irak, cât ti cel turc, urmat de razboiul din Kosovo. Aceste evenimente impusera centrelor din Salento, deja doua, necesitatea de a adaposti în câteva zile mii de refugiati. Problemele erau nenumarate, cu atât mai mult ca era vorba nu doar de a oferi hrana si loc de dormit, dar si de a ajuta în a depasi depresii si dezechilibru psihologic cauzat de violente nemaipomenite. Violente care nu crutara o multime de copii gasiti în fiecare zi de-a lungul coastelor: minori adesea neînsotiti care, pentru a fi salvati de la suferinta, erau încredintati de familiile lor barcagiilor sau altor familii.
Astfel a trebuit sa învatam…
Istoria noastra
Responsabilii nostri
Au fost în vizita la noi
Binecuvântarea lui Ioan Pavel II
"Îngerii nostri"
|
