|
Organizaţiile de solidaritate în Moldova
Participarea noastră în Consiliul Europei
În cadrul unei conferinţe importante desfăşurate la Chişinău în data de 30 iunie 2005 la iniţiativa Consiliului Europei, Ilie Zabica, directorul executiv a Filialei din Chişinău a Fundaţiei Regina Pacis, a întreţinut un discurs despre funcţia organizaţiilor de solidaritate în Republica Moldova. Oferim în continuare textul integral.
Este foarte important pentru toţi noi cei prezenţi aici de a chibzui asupra parcursului Moldovei şi mai ales asupra viitorului său, fiind conştienţi că ne aflăm într-o perioadă de tranziţie.
Discursul meu este în primul rând o invitaţie de a fi deplin conştienţi că peste puţin timp Moldova va deveni ţară de legătură între Europa de Est şi Uniunea Europeană, drept consecinţă noi nu vom fi o ţară de proximitate – termin utilizat astăzi de Uniunea Europeană termine – dar teritoriu de dialog în vederea unei adevărate unităţi europene. A fi ţară de vecinătate înseamnă a se bucura de fiece avantaj util, din toate punctele de vedere, asumând funcţii şi roluri determinante pentru întreaga viitoare politică a Europei, care se va forma în următorii douăzeci de ani. La această etapă fiecare realitate va fi încadrată şi va trebui să asume o funcţie, astfel dacă politica va fi chemată să studieze strategiile evoluţiei Moldovei, organizaţiile, precum Fundaţia Regina Pacis, vor trebui să fie în stare să meargă de-a rândul cu poporul pentru a-l însoţi în acest proces evolutiv de mare importanţă. Şi mai mult, putem afirma că organizaţiile, fie cele naţionale cât şi cele internaţionale, vor putea asuma o funcţie importantă de «mediere şi dialog» între politică şi teritoriu, mai ales în folosul celor mai nevoiaşe pături sociale, «transportând» Moldova spre un viitor de mare importanţă internaţională. Preşedintele Fundaţiei Regina Pacis, Mons. Cesare Lodeserto, care este un italian, deseori vorbind în cadrul conferenţelor, chiar şi la nivel înalt, îşi imaginează Moldova ca o «Elveţie a Statelor din Est», chiar graţie funcţiei sale strategice de dialog în această zonă a Europei. Să nu ne sperie astfel de idee, dar să ne facă să înţelegem la ce angajament suntem chemaţi toţi, fiecare cu propriile funcţii şi responsabilităţi, uniţi în obiectivul de a da curaj şi forţă poporului moldovenesc, căruia urmează de a fi restituită demnitatea trecutului său şi a istoriei sale.
Astăzi eu reprezint Fundaţia Regina Pacis, care este o organizaţie angajată pe teritoriul moldav în combaterea traficului de fiinţe umane, în susţinerea păturilor vulnerabile a societăţii, precum bătrânii şi copiii, în instruirea tineretului şi în promovarea noilor itinerarii educative, în stimularea dezvoltării locale. Sinteza celor făcute de noi deja permite de a sesiza care sunt obiectivele angajamentului nostru, pe care dorim să-l împărtăşim cu toţi voi fără a pretinde de a avea soluţie pentru toate problemele, ci doar pentru acel spirit de colaborare cu Statul şi organizaţiile internaţionale, ceea ce de pretutindeni a caracterizat angajamentul lui Mons. Cesare Lodeserto şi a Fundaţiei Regina Pacis.
Consider incorect de a enumera cauzele care au determinat mulţimea dificultăţilor cu care se confruntă Moldova şi poporul său: acestea sunt cunoscute şi în primul rând trebuie luate drept punct de start pentru o recuperare a celor mai bune căi de angajament politic şi social. Noi, în schimb, considerăm drept fundamental ca fiece organizaţie care activează în Moldova, în orişice domeniu – de la trafic la corupţie, de la copii la şcoli, de la sănătate la antreprenoriat – trebui să aibă trei obiective importante, care de fapt sunt, după cum puteţi bine înţelege, şi o clară metodologia de intervenţie.
Primul obiectiv: prevenire şi informare
Moldova a trecut prin momente dificile din cauza lipsei unei preveniri sociale şi a unui angajament în teritoriu care ar fi fost caracterizat de dialog cu populaţia, căruia să-i furnizeze informaţie, cunoştinţă, oportunităţi. Astăzi este important de a «discuta» cu poporul moldovenesc, prin intermediul oricărui sistem comunicativ util care i-ar permite să cunoască ce se petrece şi să nu fie atraşi în procese ce duc spre condiţii de exploatare. Ar fi o mare greşeală de a priva poporul moldovenesc de cunoaştere, lăsându-l în voia unei informaţii fraudulente, care se propagă mai ales în satele îndepărtate de capitală. Este necesar de a merge prin şcoli, este necesar de intra în sate, este necesar de a dialoga şi răspândi informaţie, chiar şi la nivel public, un moment de angajament şi creştere umană şi socială.
Al doilea obiectiv: instruire
Este necesar de a reevalua căile educative, mai ales cele şcolare, la toate nivelele, reexaminând programele începând cu Universităţi şi terminând cu grupele pregătitoare de la grădiniţe, pornind de la faptul că Moldova pretutindeni a oferit nivele culturale de valoare, care până în prezent sunt apreciate în multe părţi ale lumii. Dar a ajuns momentul de a revedea procesele de instruire, de a le echivala cu modelele europene şi de a exporta figuri profesionale de valoare. E de neacceptat ca în cadrul procesului migrator un specialist diplomat moldovean să meargă în Europa să fie simplu ţăran. Nu poate necesitate de bani să dicteze regulile emigraţiei, din care cauză trebuie consolidat procesul de instruire, care la fel e o valoare şi pentru Moldova. Organizaţiile trebuie să investească în instruire, trebuie să investească în angajament şi responsabilitatea tinerilor, trebuie să restituie demnitatea clasei culturale moldoveneşti, care trebuie să asume o funcţie determinantă pentru procesul evolutiv al Moldovei către Europa.
Al treilea obiectiv: dezvoltarea teritoriului
Pe lângă informare şi instruire este necesară o determinantă activitate de dezvoltare locală, investiţii corecte şi în dependenţă de dezvoltarea economică a teritoriului şi poporului său. A considera ca antreprenorii europeni pot veni în Moldova pentru a investi în exploatarea forţei de muncă la cost mic nu înseamnă a dezvolta teritoriul. Organizaţiile sunt chemate de a supraveghea ca regulile de dezvoltare să fie bazate pe dezvoltarea locală a teritoriului, ameliorarea calităţii muncii şi a produselor, instruirea angajaţilor, investiţii în tehnologii, combaterea corupţiei. Dezvoltarea locală poate fi un motor de schimbare radicală a Moldovei. Sunt binevenite industriile din străinătate pentru a investi, dar trebuie să ştie că nu sunt în drept absolut de a sărăci teritoriul şi a se dispensa de obligaţia de a reprezenta o ocazie de creştere socială. Iată de ce noi afirmăm cu determinare că investitorul străin nu doar trebuie să deschidă o întreprindere, dar trebuie la fel şi să investească în instruirea forţei de muncă, trebuie să creeze opere sociale pe lângă întreprindere, trebuie să se încadreze într-un proces de dezvoltare a întregului teritoriu.
Fundaţia Regina Pacis, prin operele sale, tinde spre atingerea acestor obiective, din care cauză a servi pe cei bătrâni şi pe copii nu înseamnă a le oferi doar de ale gurii şi jucării, dar şi de a-i susţine şi încadra în procese de o mai mare autonomie şi conştientizare, drept subiecţi dotaţi şi ei de un rol în cadrul acestei societăţi. A instrui copiii străzii în vederea prelucrării lemnului şi să-i vezi zâmbind în faţa unui lucru de ei făcut, înseamnă de a-i face conştienţi că şi ei au ceva posibilităţi. Împreună cu ei trebuie şi noi să credem în aceasta – de la cei ce se ocupă de politică la cei ce sunt angajaţi în sfera socială – având de asemenea curajul de a se împărţi cu omul ce suferă şi se adresează la noi pentru ajutor, pentru a lansa noi procese sociale pentru Moldova.
Vreau să închei acest discurs atrăgând atenţia la un aspect determinant al angajamentului nostru, pe care îl propunem tuturor vouă drept un moment de meditare pentru a înţelege ce trebuie de făcut. Noi foarte mult investim în familie şi în funcţia ei determinantă pentru acest Stat. Trebuie să recunoaştem că familia se află în dificultate, separată de sărăcie şi emigraţie, din care cauză nu are cea mai importantă funcţie educativă a acestei societăţi, pe care nu o putem să nu o luăm în consideraţie şi s-o ajutăm. 47% din emigraţia moldovenească este compusă din femei, majoritatea cărora sunt mame, care au lăsat, evident de nevoie, propria casă şi lucrează după hotare. Dificultăţile cu care se confruntă familia reprezintă cea mai gravă problemă actuală şi asupra căreia trebuie categoric de intervenit pentru a oferi soliditate societăţii moldoveneşti. Nu sunt aici pentru a enumera ceea ce facem: nu avem nevoie de exalta lucrul desfăşurat, dar de a lansa un apel către un angajament comun şi solidar pentru bunăstarea acestui pământ, având puncte de referinţă – precum Consiliul Europei – de la care să cerem sfaturi şi solicitări de valoare.
Aduc mulţămiri tuturor pentru atenţie şi fiţi siguri că poporul moldovenesc este un popor minunat care merită din partea noastră un clar şi determinant angajament, despre care probabil vom fi nevoiţi să dăm explicaţii în faţa Domnului.
Ilie Zabica
Director executiv al Fundaţiei Regina Pacis
Filiala din Chişinău
|
