|
Copiii strazii –
drama personala sau o problema a societatii?
Dezvoltarea umanitatii este indisolubil legata de constituirea si evolutia formelor de colectivitate, familia reprezinta una dintre verigile cele mai vechi si mai specifice de asigurare a continuitatii si afirmarii depline a fiintei umane. Desi familia este relativ independenta în raport cu societatea, în interiorul careia se formeaza, organizarea si evolutia ei sunt determinate si influentate, de modul de organizare a societatii pe care o reprezinta. Unul din fenomenele ce apar drept rezultat al evolutiei familiei, ca forma primara de organizare, este fenomenul copiilor strazii. Înainte de 1999 existenta copiilor fara adapost era negata. Este adevarat ca numarul copiilor strazii era mult mai mic decât în prezent. Putem vorbi doar de copiii care paraseau mediul familial, fara însa ca ei sa fi putut da nastere la grupuri pentru care strada sa le fi fost mediu permanent de viata.
„Copiii strazii”, numiti asa pentru ca din diferite motive nu au nici un acoperis unde sa se adaposteasca, este un nume care „sperie”, pentru ca evoca o realitate de mizerie fizica, de consum de droguri ieftine, de antecedente penale, de analfabetism, de viata fara rost, în fine de viata la marginea societatii. Acesti copii sunt la origine niste copii ca multi altii care au ajuns pe strada în primul rând datorita parintilor care fie ca sunt decedati, sau sunt în închisoare, fie ca sunt divortati, sau poate sunt plecati la munca peste hotarele tarii, sau pur si simplu i-au alungat de acasa pentru ca viata fara ei le este mult mai comoda si mai simpla.
Centrul de Plasament al Copilului pe lânga Fundatia Regina Pacis este acel mediu familial, care atât de mult le lipseste acestor copii, ramasi din diferite motive fara ocrotire parinteasca, cu vârsta cuprinsa între 13-18 ani, li se ofera posibilitatea sa-si construiasca un alt destin, sa se autorealizeze ca personalitati.
De la înfiintarea Centrului pâna în prezent au fost estimate rezultate pozitive în ce priveste reabilitarea si reintegrarea copiilor în familie/societate. Noi, colaboratorii Centrului am reusit sa înfrângem chemarea strazii, ajutând copiii sa uite viciile si modul de viata stradal.
Activitatea Centrului se bazeaza în mare parte pe aplicarea metodelor de recuperare. Pe parcursul activitatii, am constatat ca, cunoasterea alfabetului si folosirea cifrelor nu sunt suficiente în unele cazuri, astfel impunându-se aplicarea metodelor de predare non-verbale, creative, construite în jurul persoanei, menite sa maximalizeze potentialul personal al fiecarui copil. Astfel am directionat acest gen de terapie pe latura instruirii, organizând ateliere în diverse domenii, care pâna la urma sau dovedit a fi foarte eficiente.
Astazi, în cadrul Centrului activeaza mai multe ateliere:
- atelierul de prelucrare artistica a lemnului (baietilor li se ofera sansa sa deprinda mestesugul traditional);
- atelierul de muzica;
- atelierul de informatica;
- atelierul de arta plastica;
- origami (fetele realizeaza felicitari, invitatii etc.);
- ore de studiere a limbii italiene.
Toate aceste activitati au rezultat o serie de beneficii: în primul rând, permit formarea deprinderilor elementare: de orientare, de initiere a lucrului; dezvolta capacitatile si abilitatile personale, educa aptitudinile de relationare, asigura dezvoltarea responsabilitatii si afectivitatii, diminuiaza tensiunile fizice si psihice precum si tulburarile de comportament ale copiilor plasati în Centru. Pentru ca rezultatul metodelor de recuperare sa fie si mai pozitiv, acestea sunt completate cu metodele de interventie a asistentului social si a psihologului. Scopul principal al acestor specialisti este sa ajute copilul sa depaseasca criza, sa-si evalueze propria situatie, sa se deschida spre noi valori si idealuri.
A convinge un copil al strazii sa-si schimbe modul de viata este la fel de dificil cum ar fi sa convingi un copil dintr-o familie buna sa treaca cu traiul într-un subsol, însa cu toate acestea am reusit cu pasi înceti sa realizam ce ne-am propus.
De asemenea, aceste realizari se datoreaza faptului ca, au fost create conditiile necesare pentru copii: spatii adecvate si gazduirea copilului cu tot ce presupune aceasta (conditii de cazare si masa, ambianta generala, relatia personal specializat – copil etc.) se organizeaza astfel încât sa asigure copilului un sentiment de siguranta si încredere.
Activitatea Centrului de Plasament este centrata pe copil, pe consolidarea Eu-lui, formarea imaginii de sine, stimularea respectului de sine, dezvoltarea constiintei de sine. Astfel, majoritatea copiilor au sanse reale de (re)integrare sociala si, aceasta cu eforturi deosebite pe care le depun echipa manageriala si colaboratorii Centrului de Plasament pe lânga Fundatia Regina Pacis.
Natalia Pavlicenco,
asistent social,
Centrul de Plasament al Copilului
pe lânga Fundatia Regina Pacis
|
